Departe, dacă primul negru, dar va reveni peste câmp peste floare în ora amurgului. Suntem acasă în copacul nostru. Suntem bufnițe, suntem liberi. Pe măsură ce mergem, acest lucru știm că Glaux este aproape.
(Far away if first black, But it shall be back Over field Over flower In the twilight hour. We are home in our tree. We are owls, we are free. As we go, this we know Glaux is nigh.)
Citatul din „The Journey” al lui Kathryn Lasky evocă un sentiment de distanță și întoarcere, subliniind călătoria spre casă. Prezintă imagini ale naturii, cu câmpuri și flori simbolizând frumusețea și liniștea, în special în timpul amurgului când ziua se transformă în noapte. Această tranziție evidențiază un timp pașnic, sugerând ideea reconfortantă de apartenență și siguranță găsită în casă.
Linia „Suntem bufnițe, suntem liberi” sugerează înțelepciune și libertate, deoarece bufnițele sunt adesea asociate cu cunoașterea și noaptea. Mențiunea GLAUX, zeița bufniței, subliniază o legătură cu moștenirea și identitatea împărtășită. Acest lucru consolidează tema unei călătorii pline de provocări, totuși asigurate să ajungă la un loc de confort și apartenență.