Căci dacă am avea vreun sens, ce altceva ar trebui să facem, atât în public, cât și în privat, decât să cântăm imnuri și să laudăm zeitatea și să povestim toate favorurile pe care le -a conferit!
(For if we had any sense, what else should we do, both in public and in private, than sing hymns and praise the deity, and recount all the favours that he has conferred!)
epicetus subliniază importanța recunoașterii și exprimării recunoștinței pentru binecuvântările primite de la divin. El sugerează că atât în viața noastră privată, cât și în public, este potrivit să onorăm divinitatea prin imnuri și laude. Această recunoaștere a favorii divine servește ca o amintire a binelui din viața noastră și cultivă un sentiment de apreciere.
încurajând practica cântării imnurilor și povestirea binecuvântărilor, Epictetus implică faptul că astfel de acțiuni se aliniază cu sentimentul nostru de rațiune și datorie. Această mentalitate nu numai că favorizează o legătură spirituală mai profundă, dar inspiră și o viață trăită în recunoștință și reverență, ceea ce ne poate îmbunătăți împlinirea generală și perspectiva asupra vieții.