După ce s-a despărțit într-o orgie încântătoare de sentimente anti-franceze, după ce i-a deplânat și aplaudat pe răufăcători înșiși, după ce au apreciat foibilele bancherilor, căilor ferate, diplomaților și poliției, publicul era acum gata să-și vadă credința restaurată în soliditatea de bază a băncilor, căilor ferate, guvernului și poliției.
(Having wallowed in a delightful orgy of anti-French sentiment, having deplored and applauded the villains themselves, having relished the foibles of bankers, railwaymen, diplomats, and police, the public was now ready to see its faith restored in the basic soundness of banks, railroads, government, and police.)
Publicul, după ce s-a îngăduit într-o perioadă de sentiment anti-francez intens și a experimentat un amestec de emoții față de diferite figuri sociale, cum ar fi răufăcători, bancheri și diplomați, s-a trezit că poftă. Această fascinație pentru scandaluri și eșecuri personale în rândul entităților puternice a lăsat publicul să se simtă deziluzionat, dar și dornic de revenirea la stabilitate și încredere.
Drept urmare, oamenii au fost pregătiți să-și restabilească încrederea în fiabilitatea fundamentală a instituțiilor cheie precum băncile, căile ferate și guvernul. Această trecere de la scepticism la credință evidențiază natura ciclică a sentimentului public, unde perioadele de agitație dau loc dorinței pentru reasigurare și stabilitate încă o dată.