Este posibil ca gospodăriile care au pierdut sufletul gătitului din rutinele lor, poate să nu știe ce le lipsește: cântecul unui sizzle agitată, mica discuție despre linguri de măsurare clingătoare, mirosul drojd de aluat în creștere, pictura aromelor pe o pizza înainte de a aluneca în cuptor.
(Households that have lost the soul of cooking from their routines may not know what they are missing: the song of a stir-fry sizzle, the small talk of clinking measuring spoons, the yeasty scent of rising dough, the painting of flavors onto a pizza before it slides into the oven.)
În cartea ei „Animal, legume, minune”, Barbara Kingsolver reflectă câte gospodării s -au îndepărtat de gătit ca parte centrală a vieții lor de zi cu zi. Ea subliniază bucuriile simple și experiențele senzoriale care vin cu pregătirea mâncării acasă, cum ar fi sunetele și mirosurile de gătit, care creează o legătură semnificativă cu mesele noastre și unul cu celălalt.
Kingsolver sugerează că actul de gătit nu se referă doar la susținere, ci și la plăcere și creativitate. Ritualurile care înconjoară prepararea alimentelor, cum ar fi sunetele ustensilelor și aroma coacerii, contribuie la o viață mai bogată și mai împlinitoare, una care este adesea trecută cu vederea în cultura noastră rapidă, orientată către comoditate.