Nu observ cartierele de gunoi după felul în care arată, ci prin sentiment, oarecum același proces prin care un dowser localizează apa ascunsă. Merg de -a lungul și deodată gunoiul din celulele mele se mișcă și se răsucește ca bagheta dowsers: 'Junk aici!
(I don't spot junk neighbourhoods by the way they look, but by the feel, somewhat the same process by which a dowser locates hidden water. I am walking along and suddenly the junk in my cells moves and twitches like the dowsers wand: 'Junk here!)
în cartea „Junky” a lui William S. Burroughs, el descrie capacitatea sa de a identifica cartierele care se luptă nu prin aspectul lor exterior, ci printr -un sens intuitiv care seamănă cu un dowser care caută apă. Această percepție unică îi permite să simtă problemele de bază și „junk” care persistă în zonă, ceea ce indică o conexiune mai profundă cu mediul înconjurător.
Burroughs asemănă experiența la răspunsul fizic pe care îl simte, unde reacționează „gunoiul” din el, ghidându -l spre aceste locuri cu probleme. Comparația sa a acestui sentiment cu mișcarea unei tije de șmecher subliniază natura instinctuală a conștientizării sale, dezvăluind cât de profund sunt împletite experiențele sale personale cu locurile pe care le explorează.