Nu sunt ca un campion al blasfemiei. Scriu ceea ce aud, iar personajele pe care le scriu, așa vorbesc. Așa vorbesc eu de multe ori. Deci nu încerc să promovez o cauză socială.
(I'm not like a champion of profanity. I write what I hear, and the characters that I write, that's how they talk. That's how I talk a lot of the time. So I'm not trying to advance a social cause.)
Citatul evidențiază importanța vocii autentice și a realismului caracterului în povestire. Ea subliniază că arta ar trebui să reflecte vorbirea și comportamentul autentic, mai degrabă decât să se conformeze idealurilor sau moralei societății. Această abordare poate duce la narațiuni mai identificabile și convingătoare, deși ar putea intra în conflict cu standardele convenționale. Artistul apreciază să rămână fidel dinamicii din viața reală mai degrabă decât promovarea unei anumite agende sociale, amintindu-ne că onestitatea și autenticitatea necesită adesea îmbrățișarea imperfecțiunilor și expresia brută.