Îmi pare rău, se gândi ea. Dar ea nu a spus nimic. Nu te pot salva pe tine sau pe nimeni altcineva să fii întuneric. S -a gândit la Frank. Mă întreb dacă a murit încă. Spuse lucruri greșite; a vorbit din linie. Nu, se gândi ea. Cumva îi plac JAPS. Poate că se identifică cu ei pentru că sunt urâți. Ea îi spusese întotdeauna lui Frank că este urât. Pori mari. Nas mare. Pielea ei a fost fin tricotată, neobișnuit. A căzut mort fără mine? Un Fink este un finch, o formă de pasăre. Și spun că păsările mor.
(I'm sorry, she thought. But she said nothing. I can't save you or anybody else from being dark. She thought of Frank. I wonder if he's dead yet. Said the wrong things; spoke out of line. No, she thought. Somehow he likes Japs. Maybe he identifies with them because they're ugly. She had always told Frank that he was ugly. Large pores. Big nose. Her own skin was finely knit, unusually so. Did he fall dead without me? A fink is a finch, a form of bird. And they say birds die.)
personajul reflectă asupra incapacității ei de a -i salva pe ceilalți, simțind greutatea întunericului lor. Ea își amintește de Frank și pune la îndoială soarta lui, recunoscându -și conflictele din trecut și cuvintele ei dure despre aspectul său. Această introspecție dezvăluie emoțiile ei conflictuale despre frumusețe și identitate, ceea ce sugerează conexiuni mai profunde prin lupte comune și percepție de sine.
Gândurile ei implică, de asemenea, un comentariu mai larg asupra condiției umane, ceea ce indică modul în care oamenii găsesc adesea mângâiere în experiențe comune, chiar și în durerea lor. Mențiunea unei păsări simbolizează fragilitatea și pierderea, suferind la inevitabilitatea morții. Acest pasaj surprinde esența disperării și natura complexă a relațiilor în mijlocul vremurilor provocatoare.