În orice caz, acesta a fost un prejudiciu uman profund. Ființele umane să găsească o comandă centrală în orice organizație. Statele aveau guverne. Corporațiile au avut CEO -uri. Școlile aveau directori. Armatele aveau generali. Ființele umane au avut tendința de a crede că, fără comanda centrală, haosul ar copleși organizația și nu s -ar putea realiza nimic semnificativ.
(In any case, this was a deep human prejudice. Human beings to find a central command in any organization. States had governments. Corporations had CEOs. Schools had principals. Armies had generals. Human beings tended to believe that without central command, chaos would overwhelm the organization and nothing significant could be accomplished.)
În „Prada”, Michael Crichton explorează nevoia umană intrinsecă a unei autorități centrale în cadrul diferitelor organizații. El susține că societățile stabilesc în mod natural lideri, cum ar fi guvernele pentru state și CEO -uri pentru corporații, considerând că această comandă centrală este esențială pentru menținerea ordinii și atingerea obiectivelor. Această credință provine dintr-un prejudiciu adânc înrădăcinat că, fără o astfel de conducere, va urma haosul, împiedicând progresul și eficacitatea.
Observațiile lui Crichton evidențiază tendința oamenilor de a căuta ierarhii structurate, recunoscând că controlul centralizat este adesea perceput ca fiind crucial pentru stabilitate. Dependența de cifre autoritare reflectă dorința de a impune organizația în fața complexității, subliniind că evitarea haosului este un aspect fundamental al comportamentului organizațional uman.