Este o pierdere? Repetă Rachael. Nu prea știu; Nu am cum să spun. Cum se simte să ai un copil? Cum se simte că s -a născut, pentru asta? Nu ne naștem; Nu creștem; În loc să murim de boală sau bătrânețe, ne purtăm ca niște furnici. Furnici din nou; Asta suntem. Nu tu; Mă refer la mine. Mașini reflexe chitinoase care nu sunt cu adevărat în viață. Și -a răsucit capul într -o parte, a spus cu voce tare, nu sunt în viață!
(Is it a loss? Rachael repeated. I don't really know; I have no way to tell. How does it feel to have a child? How does it feel to be born, for that matter? We're not born; we don't grow up; instead of dying from illness or old age, we wear out like ants. Ants again; that's what we are. Not you; I mean me. Chitinous reflex-machines who aren't really alive. She twisted her head to one side, said loudly, I'm not alive!)
În extras, Rachael se potrivește cu conceptul de existență și ceea ce înseamnă cu adevărat să fii în viață. Ea pune la îndoială natura vieții, care se gândește în mod minunat cum se poate determina valoarea de a avea un copil sau chiar experiența nașterii în sine. Această perspectivă incertă sugerează un sentiment profund de melancolie și confuzie cu privire la propria identitate și scop.
Rachael atrage o analogie între ea și furnici, ceea ce sugerează că, ca și ei, ea este doar o mașină care operează pe instinct, mai degrabă decât să experimenteze viața adevărată. Declarația ei de a nu fi în viață rezonează cu teme de artificialitate și esența umanității, o preocupare centrală în opera lui Philip K. Dick. Extrasul evocă o reflecție profundă asupra existenței și a condițiilor care definesc ceea ce înseamnă să fii uman.