S -a terminat, nu -i așa? Cu încredere, el părea să o aștepte să -i spună, de parcă ar ști. Ca și cum ar fi auzit să spună că nu înseamnă nimic; Avea o atitudine dubioasă față de propriile sale cuvinte; Nu au devenit reali, nu până nu a fost de acord. S -a terminat, a spus ea.
(It is over, isn't it? Trustingly, he seemed to be waiting for her to tell him, as if she would know. As if hearing himself say it meant nothing; he had a dubious attitude toward his own words; they didn't become real, not until she agreed.It's over, she said.)
Citatul reflectă un moment de incertitudine și dependență între două personaje, ilustrând conexiunea lor emoțională și semnificația acordului partajat în relația lor. Un personaj își exprimă îndoieli cu privire la realitatea unei situații, simțindu -se validat doar atunci când celălalt o recunoaște. Acest lucru evidențiază complexitatea psihologică a interacțiunilor lor, ceea ce sugerează că adevărul circumstanței lor se bazează pe recunoașterea reciprocă.
spunând „s -a terminat”, al doilea personaj oferă închidere, transformând ideea abstractă într -o realitate tangibilă. Acest moment surprinde esența relațiilor umane, în care comunicarea și afirmarea sunt cruciale pentru înțelegere și acceptare. În cele din urmă, pasajul subliniază interacțiunea dintre percepție și adevăr în cadrul dinamicii interpersonale.