În cartea ei „Ne -am gândit că vei fi mai frumos: povești adevărate ale celei mai mari fete în viață”, Laurie Notaro discută despre sentimentul de ușurare pe care unii oameni îl simt atunci când pot sustrage responsabilitatea sau controlul. Comparația cu un tânăr numit Bush în timpul proiectului evidențiază ideea de a evita responsabilitatea într -un timp provocator, sugerând o mentalitate care încearcă să evite consecințele prin manevră inteligentă.
Notaro folosește această metaforă pentru a explora complexitatea responsabilității personale și a așteptărilor societății. Citatul reflectă un comentariu mai larg despre modul în care indivizii se simt uneori justificați în scăparea situațiilor dificile, atrăgând paralele cu momentele istorice în care astfel de acțiuni erau mai frecvent acceptate. Prin umorul ei, Notaro invită cititorii să reflecte asupra propriilor experiențe cu evaziune și responsabilitate.