Este curios că Biserica a devenit cea mai strânsă în momentul de istorie, când Dumnezeu a oferit cel mai generos. Există o discuție considerabilă despre sfârșitul epocii și mulți oameni par să creadă că Hristos se va întoarce în viața lor. Dar de ce așteptarea întoarcerii lui Hristos nu a influențat radical dăruirea noastră? De ce oamenii care cred în întoarcerea curând a lui Hristos sunt atât de repede să-și construiască propriile imperii financiare-ceea ce profeția ne spune că va pieri-și atât de lent să construim Împărăția lui Dumnezeu?
(It's curious that the Church has become the most tightfisted at the very time in history when God has provided most generously. There's considerable talk about the end of the age, and many people seem to believe that Christ will return in their lifetime. But why is it that expecting Christ's return hasn't radically influenced our giving? Why is it that people who believe in the soon return of Christ are so quick to build their own financial empires--which prophecy tells us will perish--and so slow to build God's kingdom?)
Randy Alcorn subliniază un paradox intrigant în cadrul Bisericii: în timp ce Dumnezeu a fost extrem de generos, Biserica în sine a devenit din ce în ce mai zgârcită. În ciuda credințelor răspândite despre întoarcerea iminentă a lui Hristos, această așteptare nu pare să inspire schimbări radicale în modul în care indivizii își alocă resursele. În loc să acorde prioritate creșterii împărăției lui Dumnezeu, mulți credincioși se concentrează pe acumularea de bogăție pentru ei înșiși, care este, potrivit profeției, destinate să dispară.
Această discrepanță ridică întrebări cu privire la adevăratul impact al credinței asupra comportamentului financiar. Alcorn contestă ideea că o anticipare a întoarcerii lui Hristos ar trebui să -i oblige pe credincioși să investească mai mult în activități eterne, mai degrabă decât în câștiguri financiare temporale. Contrastul dintre urgența revenirii potențiale a lui Hristos și ritmul lent de generozitate între credincioși solicită introspecția cu privire la prioritățile și valorile din cadrul comunității de credință.