Mi s -a sugerat cândva că, ca antidot pentru plâns, mi -am pus capul într -o pungă de hârtie. Așa cum se întâmplă, există un motiv fiziologic solid, ceva de -a face cu oxigenul, pentru că a făcut exact asta, dar efectul psihologic este singur este incalculabil: este dificil în extremă să -l fantezi pe Cathy în Wuthering Heights cu capul cuiva într -o geantă de mâncare.
(It was once suggested to me that, as an antidote to crying, I put my head in a paper bag. As it happens, there is a sound physiological reason, something to do with oxygen, for doing exactly that, but the psychological effect alone is incalculable: it is difficult in the extreme to continue fancying oneself Cathy in Wuthering Heights with one's head in a Food Fair bag.)
Într -unul dintre eseurile ei, Joan Didion reflectă asupra unui sfat dat pentru a combate sentimentele de tristețe, așezându -și capul într -o pungă de hârtie. Deși există o rațiune fiziologică legată de furnizarea de oxigen, Didion subliniază impactul psihologic profund pe care îl poate avea acest act. Absurditatea de a -și imagina pe sine ca o figură literară tragică, precum Cathy de la Wuthering Heights, în timp ce într -o poziție atât de ridicolă evidențiază disonanța dintre emoțiile înalte și realitatea mundană.
Această perspectivă surprinde capacitatea lui Didion de a amesteca umorul cu introspecție. Acesta servește ca o amintire că, uneori, metodele neconvenționale pot oferi o răscumpărare de emoțiile copleșitoare. Scenariul de a pune capul într -o geantă, în timp ce aparent banal, poate perturba gândurile negative și poate oferi o perspectivă nouă, ilustrând importanța de a găsi ușurință în mijlocul tulburărilor emoționale.