Fără îndoială, cavalerismul este un eșec, dar nu este un astfel de eșec ca pacifismul. Războaiele {chiar și războaiele} implică inevitabil răul, dar nu atât de rău, cât este implicat în pasiv, permițând agresorilor să -și aibă drumul.
(No doubt chivalry is a failure, but it is not such a failure as pacifism. Wars {even just wars} inevitably involve evil, but not so much evil as is involved in passively allowing aggressors to have their way.)
În citatul dat, autorul Michael Ward se reflectă asupra conceptelor de cavalerie și pacifism, afirmând că, deși cavalerul poate avea deficiențele sale, nu se află în lipsa eșecurilor atribuite pacifismului. Ward susține că, în fața agresiunii, alegerea de a rămâne pasiv poate duce la un rău mai mare decât cel găsit în contextul războiului, chiar și atunci când războaiele sunt considerate juste. Acest lucru sugerează o obligație morală de a se confrunta cu infracțiuni, mai degrabă decât de a rămâne inactiv.
Perspectiva lui Ward evidențiază complexitățile alegerilor etice în timpul conflictelor, subliniind că inacțiunea poate permite agresorilor să perpeteze daunele fără rezistență. Astfel, în timp ce războiul este, fără îndoială, plin de provocări morale, consecințele permiterii agresorilor să prevaleze pot duce la o distrugere și o nedreptate și mai mari. Această discuție ridică întrebări importante cu privire la responsabilitățile pe care le au persoanele și societățile atunci când se confruntă cu agresiune.