Nu cu mult timp în urmă, te afli într -o cameră în care cineva îl întreabă pe filosoful Judith Butler ceea ce face limbajul dureros. Foarte ființa noastră ne expune la adresa altuia, răspunde ea. Suferim de starea de a fi abordabili. Deschiderea noastră emoțională, adaugă ea, este purtată de adresa noastră. Limba navighează acest lucru. Limbajul care se simte rău este destinat să exploateze toate modalitățile în care sunteți prezent. Alerta, deschiderea și dorința ta de a te angaja îți cer de fapt prezența, privirea, vorbirea, vorbirea înapoi și, la fel de nebun, spunând te rog.
(Not long ago you are in a room where someone asks the philosopher Judith Butler what makes language hurtful. Our very being exposes us to the address of another, she answers. We suffer from the condition of being addressable. Our emotional openness, she adds, is carried by our addressability. Language navigates this. Language that feels hurtful is intended to exploit all the ways that you are present. Your alertness, your openness, and your desire to engage actually demand your presence, your looking up, your talking back, and, as insane as it is, saying please.)
Judith Butler, un filozof proeminent, reflectă natura limbajului și potențialul său de a răni în timpul unei discuții. Ea sugerează că însăși existența noastră ne face vulnerabili la cuvintele și acțiunile altora, etichetând această vulnerabilitate drept „abordabilitatea noastră”. Acest concept implică faptul că receptivitatea noastră emoțională este legată de modul în care putem fi abordați de alții, subliniind relația complexă dintre limbaj și experiențele noastre interpersonale.
Butler explică că limbajul dureros manipulează adesea calitățile noastre înnăscute, cum ar fi sensibilitatea și disponibilitatea noastră de a ne conecta. Acest tip de limbaj exploatează nevoia noastră de interacțiune și poate evoca răspunsuri emoționale semnificative. În opinia ei, actul de comunicare este plin de riscul de durere, subliniind că implicarea noastră cu ceilalți necesită să fim vulnerabili, receptivi și, uneori, chiar supuși în interacțiunile noastre, pe măsură ce continuăm să căutăm înțelegere și conexiune.