În examinarea relației noastre culturale cu mâncarea, este clar că o considerăm nu numai ca susținere, ci și ca un vas pentru semnificație spirituală. Cu toate acestea, există motive specifice acceptate sau respinse atunci când vine vorba de abținerea de la anumite alimente. În timp ce preocupările precum impactul asupra mediului sau exploatarea lucrătorilor sunt adesea respinse, argumentele înrădăcinate în textele religioase găsesc o acceptare mai mare în rândul indivizilor.
Acest lucru evidențiază o abordare selectivă a spiritualității în alegerile alimentare, în care credințele personale au prioritate asupra unor considerente etice mai largi. Acceptarea interdicțiilor religioase contrastează brusc cu respingerea argumentelor morale seculare, ceea ce sugerează că narațiunea noastră culturală în jurul hranei este profund împletită cu convingeri consacrate, mai degrabă decât cu un cadru etic atotcuprinzător.