Nu am simțit că a murit cu adevărat decât în înmormântarea lui Am ocupat scaunele cu jale și am continuat recitarea nobilului Coran și a fost implicat în toate adiacente într -un hadith, Am menționat incidente interminabile, cu excepția târziu, și nimeni nu l -a menționat. Într -adevăr, ai părăsit lumea, dragă și te -a părăsit.
(I did not feel that he really died except in his funeral I occupied the seats with the mourners and continued the recitation of the Noble Qur’an, and it was involved in all adjacent in a hadith, I mentioned endless incidents, except the late, and no one mentioned it. Really, you left the world, dear, and it has left you.)
Vorbitorul reflectă asupra unui sentiment profund de pierdere, simțind ca și cum individul pe care l -au jelit nu a murit cu adevărat până în momentul înmormântării. Acest lucru sugerează o deconectare între realitatea morții și experiența emoțională pe care o aduce. Înconjurat de jale, vorbitorul se angajează să reciteze Coranul nobil, cufundându -se în ritual, în timp ce simțind încă o prezență a celor plecați.
Narațiunea subliniază că, deși au fost reconalate multe povești și evenimente, finalitate a plecării persoanei a rămas neadresată. Vorbitorul recunoaște cu nerăbdare că persoana iubită a plecat din lume, ceea ce s -a transformat și în absența lor. Această dualitate evidențiază impactul pierderii atât asupra individului, cât și a lumii din jurul lor.