Cercetările de până în prezent au arătat că, la fel ca mulți alți stresori, durerea duce frecvent la schimbări în sistemele endocrine, imune, nervoase autonome și cardiovasculare; Toate acestea sunt influențate fundamental de funcția creierului și de neurotransmițători. Acolo
(Research to date has shown that, like many other stressors, grief frequently leads to changes in the endocrine, immune, autonomic nervous, and cardiovascular systems; all of these are fundamentally influenced by brain function and neurotransmitters. There)
Cercetările indică faptul că durerea, similară cu alți stresori, pot provoca modificări semnificative în mai multe sisteme corporale, inclusiv sistemele endocrine, imune, nervoase autonomice și cardiovasculare. Aceste sisteme sunt strâns interconectate și profund afectate de funcționarea creierului și de rolul neurotransmițătorilor, ceea ce sugerează că răspunsurile emoționale precum durerea pot avea efecte fiziologice profunde.
În cartea ei „Anul gândirii magice”, Joan Didion reflectă asupra experiențelor sale cu pierdere, ilustrând modul în care durerea pătrunde atât de tărâmuri psihologice, cât și fizice. Această relație între experiențele emoționale și răspunsurile corporale subliniază importanța înțelegerii impactului cuprinzător al durerii asupra indivizilor, subliniind că se poate extinde mult peste simple sentimente de a se manifesta în schimbări fiziologice măsurabile.