Ea nu credea că cei care au întârziat, sau strămoșii înșiși, vor dori pedeapsă asupra noastră, indiferent de încălcările noastre. Era mult mai probabil să existe iubire, căzând ca ploaia de sus, schimbând inimile celor răi; transformându -le
(She did not think that those who were late, or the ancestors themselves, would wish punishment upon us, no matter what our transgressions. It was far more likely that there would be love, falling like rain from above, changing the hearts of the wicked; transforming them)
Protagonistul reflectă asupra ideii că nici strămoșii, nici cei care sunt tardivi nu ar dori să pedepsească viața pentru greșelile lor. În schimb, ea crede că iubirea ar fi forța călăuzitoare, coborând ușor ca ploaia din ceruri, hrănirea și răscumpărarea chiar și a celor mai pline de suflete. Această perspectivă încurajează un sentiment de speranță și compasiune, subliniind iertarea peste retributie.
Acest sentiment evidențiază puterea transformatoare a iubirii, ceea ce sugerează că poate duce la schimbări profunde ale caracterului și comportamentului. Optimismul personajului pictează o imagine a unui univers binevoitor în care predomină înțelegerea și acceptarea, indiferent de infracțiunile din trecut.