personajul reflectă asupra realităților dure ale vieții, recunoscând existența nedreptății, suferinței și indiferenței în lume. Ea înțelege că aceste lupte sunt abundente și pot copleși cu ușurință percepția cuiva asupra realității. Ea recunoaște greutatea acestor experiențe negative, echivalându -le cu umplerea vastității deșertului Kalahari.
Cu toate acestea, ea pune la îndoială valoarea locuinței doar pe aceste greutăți. Introspecția ei o duce să concluzioneze că fixarea întristării nu contribuie pozitiv la viață. În schimb, ea implică faptul că cineva ar trebui să caute o perspectivă mai echilibrată, subliniind necesitatea trecerii dincolo de recunoașterea provocărilor vieții.