Noțiunea de Spanie ca națiune centralizată unificată și modernă este una înșelătoare, așa cum sugerează John Dos Passos în „Rosinante la drum din nou”. Această iluzie a dus la rezultate negative semnificative, inclusiv un secol marcat de agitație și ineficiență. Guvernul central și -a impus autoritatea asupra unei regiuni caracterizate de tendințe centrifuge diverse, care pot explica stagnarea actuală și lipsa unor progrese semnificative în țară.
Textul evidențiază deconectarea dintre structura politică a Spaniei și realitățile sale culturale. Guvernul centralizat, mai degrabă decât să favorizeze unitatea și progresul, a dus la deziluzie și la o serie de revoluții neproductive. Această ironie subliniază provocările cu care se confruntă Spania în timp ce încearcă să mențină o identitate națională coezivă pe fondul naturii sale inerent descentralizate.