În romanul „The Bean Trees” de Barbara Kingsolver, o experiență senzorială vie este descrisă ca naratorul își amintește momentul în care au recunoscut prima dată parfumul ploii. Acest parfum este înfățișat ca fiind puternic și aproape palpabil, evocând un sentiment de legătură cu natura care transcende simplul miros. Sugerează un răspuns emoțional, deoarece aroma poartă cu ea o multitudine de sentimente și amintiri.
Descrierea subliniază intensitatea experienței, ceea ce indică faptul că mirosul ploii creează o atmosferă tangibilă care îmbunătățește conștientizarea personajului despre împrejurimile lor. Acesta reflectă profunzimea experienței umane și impactul profund pe care natura îl poate avea asupra sentimentelor și percepțiilor cuiva.