Au fost două lucruri despre mama. Una este că ea se aștepta mereu la cele mai bune din mine. Și celălalt este că atunci, indiferent de ce am făcut, orice am venit acasă, ea a acționat ca și cum ar fi fost luna pe care tocmai o agățam pe cer și am conectat toate stelele. De parcă aș fi fost atât de bun.
(There were two things about Mama. One is she always expected the best out of me. And the other is that then no matter what I did, whatever I came home with, she acted like it was the moon I had just hung up in the sky and plugged in all the stars. Like I was that good.)
Naratorul reflectă asupra credinței neclintite a mamei lor în potențialul lor, împingându -i mereu să se străduiască pentru excelență. Așteptările mamei au servit ca o motivație puternică, insuflând un sentiment de ambiție și încredere în narator. Această dinamică evidențiază influența încurajării parentale asupra creșterii personale și a percepției de sine.
În plus, naratorul descrie modul în care Mama și -a sărbătorit realizările, indiferent de scară. Reacțiile ei entuziaste au făcut ca naratorul să se simtă apreciat și semnificativ, ca și cum realizările lor ar fi monumentale. Acest sprijin necondiționat a încurajat o legătură puternică și a consolidat ideea că dragostea și validarea pot împuternici indivizii să atingă înălțimi mai mari.