autorul discută despre natura memoriei și fiabilitatea acesteia, în special în contextul vieții cu mai multe personalități. Ei subliniază că exactitatea amintirilor lor este mai puțin importantă decât să înțeleagă coerent al trecutului lor. Amalgamarea amintirilor lor, alături de cele ale altor personalități, creează o narațiune care ajută la umplerea golului de uitare și ajutor în înțelegerea lor personală.
Mai mult, ei recunosc că unele inexactități pot apărea în timp sau din cauza influențelor emoționale, dar aceste inexactități nu provoacă niciun rău. Aspectul crucial este realizarea unui sentiment de realitate care îi ajută să -și navigheze experiențele. Concentrându-se pe adevăruri emoționale, mai degrabă decât pe fapte stricte, ei găsesc abilitarea în amintirile lor mixte, contribuind în cele din urmă la identitatea și conștientizarea lor de sine.