În „The Discurss”, filosoful Epictetus asemănă studiul filozofiei la un proces chirurgical. El subliniază că implicarea cu învățăturile filozofice nu poate fi întotdeauna o experiență plăcută. În schimb, este adesea însoțită de disconfort și introspecție, reflectând provocările abordării defectelor și limitărilor cuiva. Scopul filozofiei este de a îmbunătăți bunăstarea cuiva, dar calea către îmbunătățire implică confruntarea adevărurilor dureroase despre sine.
Comparând filozofia cu chirurgia, Epictetus sugerează că vindecarea adevărată provine din experiențe dificile. Atunci când intră în aceste „școli” filozofice, indivizii ar trebui să recunoască faptul că nu se află într-o stare de bunăstare completă. Scopul final este să apară mai iluminat și mai sănătos, dar acest lucru necesită o acceptare a durerii inițiale și a luptei care însoțește o creștere personală profundă.