Citatul reflectă deziluzia vieții urbane din New York, portretizându -l ca un culme care, odată pierdut, îi lasă pe locuitori să se simtă prinși. Noțiunea că New York este considerată destinația finală face ca experiența acesteia să devină deosebit de dureroasă, ceea ce sugerează un sentiment de stagnare. Fără atragerea acestui prestigios oraș, indivizii se găsesc înrădăcinați într -un ciclu de monotonie, asemănător cu o roată de hamster care nu oferă nicio evadare reală.
Acest sentiment surprinde lupta pe care mulți o simt atunci când emoția inițială a unui oraș vibrant se estompează. Energia vibrantă care i -a inspirat și a propulsat odată poate deveni copleșitoare, ceea ce duce la un sentiment de disperare. Utilizarea „cuștii veveriței” ilustrează cu putere rutina frustrantă și lipsa de împlinire care poate apărea atunci când se simte că nu mai există nicăieri să se orienteze pentru noi experiențe sau inspirație.