Există două tipuri de călători. Există genul care merge să vadă ce trebuie să vadă și genul care are o imagine în capul lui și iese să o realizeze. Primul vizitator are o perioadă mai ușoară, dar cred că al doilea vizitator vede mai mult.
(There are two kinds of travelers. There is the kind who goes to see what there is to see, and the kind who has an image in his head and goes out to accomplish it. The first visitor has an easier time, but I think the second visitor sees more.)
În cartea lui Adam Gopnik „Paris to the Moon”, el distinge două tipuri de călători. Primul tip este observatorul mai întâmplător, cineva care explorează destinațiile pentru a aprecia obiectivele și experiențele pe care le întâlnesc. Acest călător se bucură de călătorie fără o agendă specifică, permițând spontaneității să -și ghideze explorarea.
În schimb, cel de -al doilea călător are o viziune sau un obiectiv clar pe care își propun să -l atingă în timpul călătoriei lor. Deși această abordare poate fi mai dificilă, aceasta duce adesea la perspective mai profunde și la o înțelegere mai bogată a destinației. Gopnik sugerează că, în timp ce ambii călători se pot bucura de călătoriile lor, cel cu o intenție intenționată percepe în cele din urmă mai mult sens în experiențele lor.