În mintea mea a fost o suspiciune groaznică că am trecut în sfârșit peste cocoașă, iar cel mai rău lucru despre asta a fost că nu m -am simțit deloc tragic, ci doar obosit și un fel de detașat confortabil.
(There was an awful suspicion in my mind that I'd finally gone over the hump, and the worst thing about it was that I didn't feel tragic at all, but only weary, and sort of comfortably detached.)
Protagonistul se apucă de o realizare neliniștitoare despre viață, simțind o schimbare în sine care sugerează că ar fi putut ajunge la un moment de cotitură semnificativ. Acest moment aduce o conștientizare neliniștitoare că, în ciuda gravității situației, nu experimentează un sentiment de tragedie sau disperare. În schimb, simte un sentiment ciudat de ușurare, ca și cum ar fi fost amorțit pentru haosul din jurul său.
Această oboseală îl duce într -un loc de detașare confortabilă, unde își observă împrejurimile cu un sentiment de demisie. Acest lucru implică faptul că, deși se poate confrunta cu adevăruri dificile, există o anumită acceptare care oferă mângâiere, permițându -i să navigheze experiențele sale cu un sentiment de calm în mijlocul agitației.