Ceea ce ar simți Lucas, în schimb, ar fi o furie criminală, un aisberg al urii. Ar ucide pe oricine ar răni Weather, Sam sau Letty. Ar fi rece în privința asta, ar plănui, dar furia nu avea să dispară niciodată și, mai devreme sau mai târziu, îi va găsi și i-ar ucide.
(What Lucas would feel, instead, would be a murderous anger, an iceberg of hate. He would kill anyone who hurt Weather, Sam, or Letty. He'd be cold about it, he'd plan it, but the anger would never go away, and sooner or later, he would find them and kill them.)
În „Invisible Prey” de John Sandford, Lucas este portretizat ca un personaj mânat de o furie profundă care clocotește sub suprafață. Această furie nu este doar o emoție trecătoare; se transformă într-o ură profundă, în special față de cei care îi amenință pe cei dragi, și anume Weather, Sam și Letty.
Gândurile lui de răzbunare sunt înfricoșătoare și calculate. Lucas își imaginează planificând cu răceală dispariția oricărei persoane care reprezintă o amenințare, sugerând că această furie, deși este intensă, este, de asemenea, dirijată metodic. Hotărârea lui de a-i elimina pe cei care îi rănesc cercul apropiat indică nu doar o reacție la durere, ci o căutare necruțătoare a dreptății care îi alimentează intenția criminală.