În „Flow My Tears, a spus”, Policiul lui Philip K. Dick se reflectă asupra naturii lacrimilor unui bărbat, distingându -le de cele ale unei femei. El are în vedere că plânsul unui om nu rezultă din sentimentalitate, ci mai degrabă dintr -un sentiment profund de pierdere. Bărbații plâng peste pierderi tangibile, cum ar fi moartea unui copil sau suferința unui animal, subliniind legătura lor cu momentul prezent, mai degrabă decât regretele trecute sau temerile viitoare.
Această introspecție dezvăluie că, pentru bărbați, lacrimile sunt adesea un răspuns la experiențe imediate și plină de inimă. Personajul subliniază că plânsul nu este o slăbiciune, ci o expresie naturală a durerii pentru ceea ce este viu și semnificativ. Această perspectivă invită cititorii să înțeleagă peisajul emoțional mai profund al masculinității, ceea ce sugerează că vulnerabilitatea se poate manifesta în moduri neașteptate, legată îndeaproape de realitățile vieții și pierderii.