în „Paris până la lună”, Adam Gopnik reflectă asupra relațiilor intime pe care le au scriitorii cu instrumentele lor, subliniind conexiunea profundă pe care o împărtășesc cu tastaturile lor, similară cu cea pe care o au cu pașapoartele lor. Această metaforă ilustrează modul în care scrierea și călătoriile se împletesc în viața scriitorilor, ceea ce sugerează o călătorie constantă prin gândurile și experiențele lor. Pentru ei, tastatura servește ca o...