Voi, oamenii vă blocați mereu unul pe celălalt. Celule. Temnițe. Unele dintre primele tale închisori erau canalizări, unde bărbații s -au aruncat în propriile lor deșeuri. Nici o altă creatură nu are această aroganță pentru a-și limita propria. Ai putea să -ți imaginezi o pasăre care închise o altă pasăre? Un cal care închise un cal? Ca o formă liberă de exprimare, nu o voi înțelege niciodată. Nu pot spune decât că unele dintre cele mai triste sunete ale mele au fost auzite în astfel de locuri. O melodie din interiorul unei cuști nu este niciodată o melodie. Este o pledoarie.
(You humans are always locking each other away. Cells. Dungeons. Some of your earliest jails were sewers, where men sloshed in their own waste. No other creature has this arrogance-to confine its own. Could you imagine a bird imprisoning another bird? A horse jailing a horse? As a free form of expression, I will never understand it. I can only say that some of my saddest sounds have been heard in such places. A song inside a cage is never a song. It is a plea.)
În reflecția asupra comportamentului uman, autorul evidențiază realitatea dură a detenției și aroganța din spatele încarcerării indivizilor. El pune o întrebare care provoacă gânduri despre cum alte creaturi nu și-ar limita niciodată propriul fel, contrastând acest lucru cu tendința umană de a crea închisori și celule. Acest lucru reflectă o tristețe adânc înrădăcinată cu privire la felul în care oamenii se tratează unii pe alții, reducându-și adesea existența la aceea de simpli prizonieri.
Noțiunea de „cântec în cușcă” subliniază durerea și dorința prezente în închisoare. Autorul transmite ideea că unui cântec cântat din captivitate îi lipsește adevărata sa esență, deoarece se transformă într-un strigăt de ajutor. Această reprezentare emoționantă ilustrează impactul emoțional și psihologic pe care îl provoacă închisoarea, sugerând că libertatea este un aspect vital al expresiei și creativității autentice.