De parcă aș fi acordat atenție inimii mele pentru prima dată, așa că am simțit un membru viu ca restul organelor, foamea foamea stomacului și tandrețea sufletului și văzând sufletul, așa că am dorit să -mi dedic viața fericirii sale și dacă el se predă la tandrețea plăcerii care îi explodează izvoarele.
(As if I paid attention to my heart for the first time, so I felt a living member like the rest of the organs, hunger the hunger of the stomach, and the tenderness of the soul, and seeing the soul, so I wished to devote my life to his happiness, and if he surrenders to the tenderness of pleasure that explodes its springs.)
în „The Mirage” de Naguib Mahfouz, naratorul experimentează o trezire, în timp ce începe să recunoască și să se conecteze cu adevărat cu inima sa, privindu -l ca o parte vitală a lui însuși, mai degrabă decât a ceva abstract. Această noua conștientizare aduce un sentiment de vitalitate similar cu foamea fizică și apare o înțelegere profundă a dorinței sufletului de dragoste și fericire. Naratorul reflectă asupra acestor sentimente, cu dorință de a acorda prioritate bucuriei și plăcerii în viață.
Această introspecție îl determină să-și dorească o viață dedicată bunăstării inimii și sufletului său. Imaginile plăcerii sunt puternice, deoarece semnifică nevoile umane adânci înrădăcinate de conectare și împlinire. Mahfouz ilustrează cu nerăbdare împletirea experiențelor emoționale și fizice, ceea ce determină cititorii să ia în considerare importanța dezvoltării ambelor aspecte în propriile lor vieți.