Deși victimismul își poate urmări linia către liberalism, nu este el însuși liberalismul. Nici creștinismul actualizat nu este actualizat. Milita împotriva ideilor de echitate, corectitudine și proces; Tonul său natural este unul de afirmare a prerogativelor, o cerere de reparații.
(Although victimism can trace its lineage to liberalism, it is not itself liberalism. Nor is it updated Christianity. It militates against ideas of equity, fairness, and process; its natural tone is one of assertion of prerogatives, a demand for reparations.)
În „O națiune a victimelor: decăderea personajului american”, Charles J. Sykes explorează conceptul de victimism, care, în ciuda faptului că are rădăcini în gândirea liberală, se diverge în mod semnificativ. El susține că victimismul nu este sinonim cu liberalismul sau cu o interpretare modernă a creștinismului, ci mai degrabă, subminează principiile fundamentale ale echității și corectitudinii. Accentul victimismului este pus pe afirmarea drepturilor personale și cererea de reparații în loc să încurajeze dialogul constructiv despre justiție.
Sykes critică în continuare victimismul pentru tonul și abordarea sa, ceea ce sugerează că cultivă o mentalitate axată pe dreptul, mai degrabă decât pe soluții de colaborare. Această schimbare de atitudine, el prezintă, distrage discursul productiv și erodează personajul american prioritizând nemulțumirile pentru înțelegerea și respectul reciproc. În cele din urmă, Sykes solicită o reevaluare a acestor atitudini pentru a restabili valorile adecvate în societate.