Nu suntem, etic vorbind, obligați să -și oprim {violență} diseminarea ulterioară, să luăm în considerare rolul nostru în instigarea acesteia și să forțim și să cultivăm un alt sentiment al unei culturi politice globale din punct de vedere cultural și religios?
(Are we not, ethically speaking, obligated to stop its {violence} further dissemination, to consider our role in instigating it, and to forment and cultivate another sense of a culturally and religiously diverse global political culture?)
În cartea ei „Viața precară: puterile de doliu și violență”, Judith Butler explorează responsabilitățile etice pe care le deținem în legătură cu violența și propagarea acesteia. Ea susține că trebuie să examinăm în mod critic implicarea noastră în instigarea violenței și lucrărilor pentru prevenirea continuării acesteia. Această reflecție necesită o recunoaștere a rolurilor noastre și a implicațiilor acțiunilor noastre în contextul mai larg al conflictului global.
Mai mult, Butler subliniază importanța dezvoltării unei comunități globale din punct de vedere politic și cultural. Ea pledează pentru cultivarea unor abordări alternative care promovează coexistența și înțelegerea între diferite culturi și religii. Prin încurajarea unui astfel de mediu, putem atenua impactul violenței și contribui la o lume mai pașnică, îndeplinind astfel obligația noastră etică de a preveni violența suplimentară.