Pentru că suntem suflete imperfecte, cunoașterea noastră este imperfectă. Istoria învățării este o aventură în depășirea erorilor noastre. Nu există păcat în a greși. Păcatul este în lipsa noastră de a ne examina propriile credințe și de a crede că autoritățile noastre nu pot fi greșite.
(Because we are imperfect souls, our knowledge is imperfect. The history of learning is an adventure in overcoming our errors. There is no sin in being wrong. The sin is in our unwillingness to examine our own beliefs, and in believing that our authorities cannot be wrong.)
Neil Postman, în cartea sa „The End of Education: Redefinerea valorii școlii”, discută despre imperfecțiunile inerente ale cunoașterii umane. El indică faptul că învățarea este o călătorie continuă în care ne confruntăm și învățăm din greșelile noastre. Recunoscând că a fi greșit este o parte naturală a procesului de învățare, Postman subliniază că nu există nicio rușine din greșeală.
Problema reală, potrivit lui Postman, constă în reticența noastră de a pune la îndoială credințele noastre și autoritățile în care avem încredere. El susține că o examinare critică a convingerilor noastre este esențială pentru o înțelegere și o creștere autentică, subliniind importanța de a fi deschis la posibilitatea de a fi incorect.