Am început în această seară să citesc o carte stupidă, rahat, de Kerouac, și aș da o minge să mă trezesc mâine pe o creastă goală, cu o turmă de beatniks care pășea în poiană la aproximativ 200 de metri sub casă. Și apoi să mă ghemuiesc cu marele boomer și să -l simt pe umărul meu cu mirosul de grăsime și pulbere și, mai târziu, un mic sânge.
(I have tonight begun reading a stupid, shitty book by Kerouac called , and I would give a ball to wake up tomorrow on some empty ridge with a herd of beatniks grazing in the clearing about 200 yards below the house. And then to squat with the big boomer and feel it on my shoulder with the smell of grease and powder and, later, a little blood.)
În lucrarea sa „The Mândh Highway: Saga unui domn disperat din sud”, Hunter S. Thompson exprimă o viziune cinică asupra literaturii, în special o carte a lui Kerouac la care se referă la „stupid” și „timid”. Acest sentiment reflectă o critică mai largă a normelor societale și a înființării literare, dezvăluind spiritul său rebel și disprețul pentru narațiunile convenționale. În același timp, dorința lui Thompson de a scăpa de un cadru idilic cu „Beatniks” indică un dor de autenticitate și libertate, contrastând brusc cu limitele realității sale actuale.
Acest pasaj ilustrează relația complexă a lui Thompson cu generația de ritm și cu figurile literare ale vremii sale. Dorul său de a se conecta cu o comunitate de indivizi cu spirit liber simbolizează o căutare a sensului dincolo de banalitățile vieții moderne. Imaginile de vânătoare - de la a simți arma de pe umăr la mirosul visceral de grăsime și sânge - conferă o legătură primordială cu natura și existența, în timp ce sugerează și un haos de bază pe care îl îmbrățișează. În general, acest extras surprinde spiritul neliniștit al lui Thompson și căutarea lui pentru o experiență mai autentică pe fondul deziluziei literare.