Thomas Jefferson a fost perceput de adversarii săi ca un optimist naiv, asemănător cu Candide, personajul creat de Voltaire, reflectând părerile sale idealiste asupra naturii și guvernării umane. Acest portret sugerează că credința lui Jefferson în bunătatea oamenilor și a principiilor democratice a fost văzută ca fiind excesiv de simplistă și vulnerabilă la exploatare.
În schimb, Alexander Hamilton a fost privit ca un strateg viclean care seamănă cu Machiavelli, ceea ce sugerează că abordarea sa asupra politicii a fost pragmatică și adesea manipulatoare. Concentrația lui Hamilton pe o autoritate centrală puternică și o putere economică l -a caracterizat ca un realist, dispus să folosească tactici calculate pentru a -și atinge obiectivele, prezentând o diferență ideologică accentuată între cele două figuri fondatoare.