Poate, se gândi în timp ce urca scările, asta este problema mea cu Kathy. Nu -mi amintesc trecutul nostru combinat: nu -mi amintesc zilele în care am trăit voluntar unul cu celălalt ... Acum a devenit un aranjament involuntar, Dumnezeu derivat știe cum din trecut.
(Maybe, he pondered as he ascended the stairs, that's my problem with Kathy. I can't remember our combined past: can't recall the days when we voluntarily lived with each other... now it's become an involuntary arrangement, derived God knows how from the past.)
Naratorul reflectă asupra relației sale complicate cu Kathy, subliniind un sentiment de pierdere în ceea ce privește istoria lor comună. El se străduiește să -și amintească de vremurile bucuroase pe care le -au petrecut odată împreună, ceea ce face ca situația lor de viață actuală să se simtă forțată și deconectată de trecutul lor.
Această contemplare duce la o înțelegere mai profundă a transformării relației lor. Ceea ce a fost odată o alegere de a trăi împreună a devenit acum o necesitate modelată de circumstanțele dincolo de controlul său, lăsându -l să pună la îndoială cum au ajuns în acest moment. Citatul surprinde esența nostalgiei și tensiunea dintre trecut și prezent în conexiunile umane.