De multe ori simt că merg într -o regiune îndepărtată a lumii pentru a fi amintită de cine sunt cu adevărat. Nu există niciun mister despre motivul pentru care ar trebui să fie așa. Deprimat de împrejurimile obișnuite, de prietenii, rutinele zilnice, de frigiderul plin de mâncare, dulapul plin de haine - cu toate acestea îndepărtate, ești forțat să faci experiență directă. O astfel de experiență directă te face să te conștientizezi cine este cea care are experiența. Nu este întotdeauna confortabil, dar este întotdeauna revigorant.
(Often I feel I go to some distant region of the world to be reminded of who I really am. There is no mystery about why this should be so. Stripped of your ordinary surroundings, your friends, your daily routines, your refrigerator full of your food, your closet full of your clothes -- with all this taken away, you are forced into direct experience. Such direct experience inevitably makes you aware of who it is that is having the experience. That's not always comfortable, but it is always invigorating.)
În cartea sa „Călătorii”, Michael Crichton reflectă asupra impactului profund al călătoriei asupra descoperirii de sine. El observă că renunțarea la medii familiare, rutine și posesiuni pot dezvălui adevăratul sine. Fiind într -o locație necunoscută obligă indivizii să se confrunte cu identitatea lor de bază, ceea ce poate fi incomod, dar duce în cele din urmă la invigorarea perspectivelor și experiențelor.
Acest proces de a se confrunta cu sine de distragerile zilnice poate fi deschiderea ochilor. Călătoria elimină straturile vieții noastre de zi cu zi, împingându -ne să ne implicăm direct cu împrejurimile și emoțiile noastre. Această implicare directă cultivă o conștientizare mai profundă a cine suntem, subliniind importanța explorării dincolo de limitele existenței noastre obișnuite.