... Una dintre coastele unei țări care era o barcă de salvare, iar barca de salvare a fost asediată de oameni care doreau să fie luați la bord. S -a gândit la țărmurile sudice ale Italiei și la bărcile care au venit din sud, înghesuite cu disperarea Africii de Nord care se străduiau să intre în Europa. Navele s -au capturat sub încărcătura lor umană; Erau oameni în apă, visul lor venind la un capăt apos. Cum s -ar putea întoarce fața cuiva împotriva tuturor astea? Ce fel de persoană ar trebui să fie să navighezi pe trecut?
(…one of the coasts of a country that was a lifeboat, and that lifeboat was under siege by people who wanted to be taken on board. She thought to the southern shores of Italy and the boats that came up from the south, crammed with the desperate of North Africa striving to get into Europe. The vessels capsized under their human cargo; there were people in the water, their dream coming to a watery end. How could one turn one's face against all of that? What sort of person would one have to be to sail past?)
În reflecțiile ei, protagonistul se confruntă cu realitatea înfiorătoare a celor care caută refugiu pe țărmurile sudice ale Italiei. Ea asemănă țara într -o barcă de salvare asediată de indivizi disperați pentru o șansă la o viață mai bună. Imaginea bărcilor supraîncărcate care se încadrează, rezultând nenumărate vieți pierdute, evocă un sentiment profund de compasiune și urgență. Crește dilema morală a modului în care s -ar putea ignora situația acestor indivizi disperați care doresc să scape de pericol și să găsească siguranță în Europa.
Această imagine dureroasă determină o introspecție profundă despre umanitate și empatie. Îl provoacă pe cititor să ia în considerare caracterul celor care ar naviga doar pe lângă o astfel de scenă fără să ofere ajutor sau recunoaștere. Autorul prezintă în mod eficient greutatea emoțională a situației, îndemnând publicul să reflecte asupra valorilor și responsabilităților lor față de cei aflați în mare nevoie de pe glob.