În reflecțiile ei, protagonistul se confruntă cu realitatea înfiorătoare a celor care caută refugiu pe țărmurile sudice ale Italiei. Ea asemănă țara într -o barcă de salvare asediată de indivizi disperați pentru o șansă la o viață mai bună. Imaginea bărcilor supraîncărcate care se încadrează, rezultând nenumărate vieți pierdute, evocă un sentiment profund de compasiune și urgență. Crește dilema morală a modului în care s -ar putea ignora situația acestor indivizi disperați care doresc să scape de pericol și să găsească siguranță în Europa.
Această imagine dureroasă determină o introspecție profundă despre umanitate și empatie. Îl provoacă pe cititor să ia în considerare caracterul celor care ar naviga doar pe lângă o astfel de scenă fără să ofere ajutor sau recunoaștere. Autorul prezintă în mod eficient greutatea emoțională a situației, îndemnând publicul să reflecte asupra valorilor și responsabilităților lor față de cei aflați în mare nevoie de pe glob.