Srăbușite erau nude, scalate și cadavre decapitate care se înnebuneau cu săgeți. Creierele fuseseră scoase și penisurile s -au tăiat și s -au aruncat în gurile victimelor. Dovada torturii a fost inconfundabilă. Iostrele fuseseră deschise în timp ce victimele erau încă în viață și cărbuni vii așezați asupra lor, iar un cadavru înfiorat, înlănțuit între două vagoane, a căzut peste un foc înfiorător.
(Scattered about were nude, scalped, and beheaded bodies bristling with arrows. Brains had been scooped out, and penises severed and shoved in the victims' mouths. The evidence of torture was unmistakable. Bowels had been opened while the victims were still alive and live coals placed upon them, and a scorched corpse, chained between two wagons, slumped over a smoldering fire.)
Pasajul din „Pământul plânge” de Peter Cozzens înfățișează în mod viu după victimele victimelor. Imaginile corpurilor mutilate, inclusiv cele care au fost scalpate și decapitate, evidențiază brutalitatea actelor comise. Detaliile îngrozitoare, cum ar fi părțile corpului tăiat, subliniază în continuare cruzimea implicată, prezentând o imagine accentuată a capacității umane de violență.
Acest cont servește pentru a ilustra nu numai atrocitățile fizice, ci și chinul psihologic experimentat atât de victime, cât și de martori. Descrierea victimelor vii care suferă de violență extremă, cum ar fi să le deschidă intestinele și să fie supuse focului, subliniază cruzimea sistematică asociată cu aceste evenimente. Opera lui Cozzens își propune să arunce lumină asupra capitolelor mai întunecate ale istoriei, arătând impactul profund al acestor orori asupra persoanelor implicate și a cicatricilor de durată rămase în urmă.