Jurnalul Armatei și Marinei au descris raidurile recente ca o continuare a unui model de lungă durată de relații ambigue cu triburile autohtone, marcate de un ciclu de agresivitate și apariție. Metafora de a fi „față de Janus” implică faptul că SUA se apropie de aceste triburi cu intenții conflictuale, care folosesc simultan forța militară și oferind pace. Această dualitate duce la rezultate ineficiente, deoarece duce la confuzie și tensiuni, mai degrabă decât la orice rezoluție de durată.
autorul Peter Cozzens, în „Pământul este plâns: povestea epică a războaielor indiene pentru vestul american”, surprinde această interacțiune complexă, subliniind modul în care semnalele mixte ale guvernului american contribuie la conflictul continuu. Imaginile „Marelui fum” ilustrează inutilitatea acestor eforturi, deoarece ambele părți se angajează într -un ciclu continuu de violență și diplomație fără progres sau înțelegere semnificativă.