Știa că grijile care au venit în prim-plan noaptea au fost cele pe care trebuia să le acorde atenție, pentru că au încetinit gândirea motivată, au supt claritatea din orice considerație a situației cuiva și ar putea duce o minte în jurul cercurilor, lăsând una drenată și bolnavă. Și dacă nu a fost nimeni apropiat cu cine să discute aceste preocupări, au crescut în importanță în imaginație, indiferent dacă au fost înrădăcinate în sens bun sau nu.
(She knew the worries that came to the fore at night were the ones you had to pay attention to, for they blurred reasoned thought, sucked clarity from any consideration of one's situation, and could lead a mind around in circles, leaving one drained and ill-tempered. And if there was no one close with whom to discuss those concerns, they grew in importance in the imagination, whether they were rooted in good sense or not.)
Protagonistul recunoaște că grijile nocturne dezvăluie adesea preocupări mai profunde care trebuie abordate. Aceste gânduri pot întuneca raționalitatea și pot crea confuzie, ducând în cele din urmă la epuizare emoțională. Astfel de sentimente sunt amplificate în singurătate, ceea ce face crucial să le confrunte, mai degrabă decât să le permită să nu fie verificate.
Când indivizii nu au pe cineva cu care să -și împărtășească sarcinile noaptea, grijile lor se pot transforma în probleme semnificative, indiferent de meritul lor inițial. Această izolare poate exagera temerile și anxietățile, ilustrând importanța conexiunii și comunicarea deschisă pentru a menține claritatea mentală și bunăstarea.