În pasaj, observatorul este captivat de moment, în timp ce un muzician se pregătește să cânte la trompetă. Ea este martor la manipularea atentă a instrumentului, de la eliminarea acestuia din cazul său până la montarea piesei bucale, care construiește anticipare pentru sunetul care urmează să apară. Imaginile transmit un sentiment de așteptare și reverență pentru actul muzical care urmează să se desfășoare.
În timp ce joacă, muzica izbucnește cu o intensitate palpitantă, descrisă ca un „cuțit glorios, strălucitor”, care trece prin liniștea camerei. Sunetul nu numai că umple spațiul, ci și revigorează mediul, trezind muștele și determinându -i să danseze energetic. Această scenă vie evidențiază puterea transformatoare a muzicii, transformând un moment obișnuit în ceva magic și viu.