Unele femei se luptă, iar altele nu. La fel ca atâtea gherile de succes în războiul dintre sexe, Georgia O'Keeffe pare să fi fost echipată din timp cu un sens imuabil al cine era și o înțelegere destul de clară că va fi obligată să demonstreze
(Some women fight and others do not. Like so many successful guerrillas in the war between the sexes, Georgia O'Keeffe seems to have been equipped early with an immutable sense of who she was and a fairly clear understanding that she would be required to prove)
În eseul ei din „The White Album”, Joan Didion evidențiază Georgia O'Keeffe ca o figură care întruchipează forța și conștientizarea de sine în lupta dintre sexe. Identitatea și determinarea nesemnificativă a lui O'Keeffe de a -și valida locul în lumea artei ilustrează o temă mai largă de reziliență în rândul femeilor în situații provocatoare. Didion contrastează asertivitatea lui O'Keeffe cu răspunsurile diferite pe care femeile le au cu presiunile societății, ceea ce sugerează că forța personală poate modela destinul cuiva.
Această explorare a dinamicii de gen subliniază necesitatea unor femei de a lupta pentru recunoaștere și respect. Călătoria lui O'Keeffe reflectă un angajament pentru autenticitate și expresie artistică, subliniind acel succes de multe ori necesită un sentiment distinct de sine și curajul de a confrunta așteptările societății. Narațiunea lui Didion inspiră recunoașterea căilor individuale pe care femeile le pot lua în mijlocul provocărilor, consolidând teme de autonomie și perseverență.