Uneori mă uit în jurul camerei mele de zi, iar cel mai real lucru din cameră este televizorul. Este luminos și viu, iar restul vieții mele arată drab. Așa că opresc nenorocitul de lucru. Asta o face de fiecare dată. Ia -mi viața înapoi.
(Sometimes I look around my living room, and the most real thing in the room is the television. It's bright and vivid, and the rest of my life looks drab. So I turn the damn thing off. That does it every time. Get my life back.)
În „Airframe” al lui Michael Crichton, protagonistul reflectă asupra impactului televiziunii în viața lor. Ei observă că strălucirea vibrantă a televizorului îi umblă adesea pe plictisirea împrejurimilor lor, făcând realitatea să pară mai puțin atrăgătoare. Această realizare îi determină să ia măsuri.
Prin oprirea televiziunii, își recuperează sentimentul de realitate și își revigorează viața. Acest act simbolizează dorința de a se elibera de distrageri și de a se angaja mai mult cu lumea din jurul lor, subliniind lupta dintre atitudinea mass -media și autenticitatea experiențelor trăite.