Scena înfățișată este una de dezolare îngrozitoare, unde oamenii, denumiți „idioți goi”, există într -o realitate deformată și brutală. Sunt înconjurați de rămășițe de descompunere și violență, cu o tăcere profundă care indică faptul că capacitatea lor de comunicare a fost eliminată. Imaginile evocă un sentiment de suferință în timp ce suferă tratamente electrice crude, cu atmosfera umplută cu mirosul bolnav de carne arzătoare.
În acest tablou sumbru, copiii mici prezintă un detașament înfiorător, în timp ce chinuie una dintre figurile afectate legate de sârmă ghimpată. Flăcările care îl cuprinde servesc ca un spectacol grotesc, subliniind curiozitatea crudă a spectatorilor. Acest pasaj dezvăluie cu forță profunzimile cruzimii umane și realitatea accentuată a durerii, prezentând critica lui Burroughs a societății și forțele sale dezumanizante.