Adevărata putere din America este deținută de o nouă oligarhie rapidă a proxenetelor și a predicatorilor care nu văd nevoie de democrație sau corectitudine sau chiar de copaci, cu excepția celor din cei din propriile lor curți și nu le deranjează să o recunoască. Se închină banii, puterea și moartea. Soluția lor ideală la toate problemele națiunii ar fi un alt război de 100 de ani.
(The real power in America is held by a fast-emerging new Oligarchy of pimps and preachers who see no need for Democracy or fairness or even trees, except maybe the ones in their own yards, and they don't mind admitting it. They worship money and power and death. Their ideal solution to all the nation's problems would be another 100 Year War.)
În „Regatul fricii”, Hunter S. Thompson prezintă o viziune critică a dinamicii puterii predominante din America. El susține că a apărut o nouă oligarhie, formată din indivizi care prioritizează bogăția și influența lor asupra valorilor și corectitudinii democratice. Acest grup de elită, la care se referă metaforic ca „proxeneri și predicatori”, apare detașat de preocupările societății, arătând indiferența față de problemele de mediu și bunăstarea comunală, concentrându-se exclusiv pe câștigul personal.
Thompson continuă prin a sublinia mentalitatea tulburătoare a acestei oligarhie, sugerând că sunt mai înclinați să urmărească conflictul decât să caute soluții la problemele națiunii. El sugerează că viziunea lor pentru America se îndreaptă spre război perpetuu ca mijloc de menținere a puterii și a controlului. Această perspectivă sumbră evidențiază un cinism profund despre conducerea politică și viitorul democrației în țară, reflectând deziluzia autorului cu traiectoria societății americane.