În cartea ei „Conflictul nu este abuz”, Sarah Schulman pune o întrebare critică cu privire la interacțiunile umane: de ce ar alege un individ să se vadă ca o victimă, mai degrabă decât să se angajeze în dialog? Această alegere duce adesea la o percepție a hărțuirii și a conflictelor, evitând oportunitatea de a participa în mod egal la rezolvarea problemelor. Schulman sugerează că mulți oameni găsesc confort în identificarea ca victime, ceea ce le permite să evite complexitățile responsabilității și potențialul conversației constructive.
Această mentalitate nu numai că denaturează înțelegerea relațiilor, ci și perpetuează conflictul. Prin îmbrățișarea unei narațiuni a victimei, indivizii pot simți un fals sentiment de ușurare, confirmând statutul lor ca persecutat, mai degrabă decât să participe activ la rezolvarea conflictelor. Munca lui Schulman încurajează cititorii să -și reconsidere percepțiile despre responsabilitate și să recunoască valoarea dialogului deschis, care poate favoriza înțelegerea reciprocă și poate ajuta la abordarea încălcărilor în relații.